Evaluare utilizator: 3 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

Limbajul C este un limbaj de nivel înalt care permite manipularea biţilor, octeţilor şi adreselor – elemente de bază cu care operează calculatorul. Codul C este foarte portabil. Portabilitatea constă în posibilitatea de adaptare a software-ului pe diferite tipuri de calculatoare şi sisteme de operare.

Ca toate limbajele de nivel înalt suportă conceptul de tipuri de date (întreg, caracter, real). Limbajul are posibilitatea să lucreze cu tipuri de date diverse (char, int, float, double) şi permite orice fel de conversii (într-o expresie pot să apară tipuri de date diferite).

Limbajul C este un limbaj structurat, ca şi alte limbaje (Pascal, Ada). Trăsătura caracteristică a limbajelor structurate este compartimentarea codului şi a datelor. Un mod de a realiza această compartimentare constă în folosirea subrutinelor (funcţiilor) care lucrează cu variabile locale (temporare). Dezvoltând funcţii separate trebuie să ştii ce face funcţia, nu cum face funcţia.

Totodată, utilizarea excesivă a variabilelor globale (variabile recunoscute în tot programul) poate cauza efecte secundare nedorite.

Câteva exemple de limbaje structurate şi nestructurate:

  • Nestructurate: Fortran, Cobol, Basic.
  • Structurate: Pascal, Ada, C.

Componenta structurală principală a limbajului C este funcţia-subrutina independentă a limbajului C. În limbajul C, funcţiile sunt blocuri în care se desfăşoară toată activitatea programului. Ele permit definirea şi programarea separată a sarcinilor distincte ale unui program, permiţându-i acestuia să fie modular.

Un alt mod de structurare şi compartimentare a programelor în limbajul C constă în folosirea blocurilor de program. Un astfel de bloc este format dintr-un grup de instrucţiuni înlănţuite logic şi tratate ca o unitate. În limbajul C un astfel de bloc este constituit dintr-un şir de instrucţiuni incluse între acolade ({bloc}). Cu ajutorul unor astfel de blocuri implementarea multor algoritmi se poate face cu claritate, eleganţă şi eficienţă.

Un factor important în răspândirea limbajului C în rândul programatorilor a fost posibilitatea utilizării lui cu succes în locul limbajului de asamblare, care este greu de folosit în aplicaţii (conţine un număr mare de instrucţiuni elementare şi nu este structurat). În plus, programele elaborate în limbajul de asamblare nu sunt portabile.

Limbajul C este singurul limbaj structurat care permite un control riguros al hardware-ului şi al perifericelor (facilitate oferită de limbajele de asamblare). Limbajul C a fost folosit iniţial pentru scrierea programelor de sistem (sisteme de operare, editoare, compilatoare, etc), dar odată cu creşterea popularităţii lui, programatorii au început să-l folosească şi la scrierea programelor de aplicaţii datorită în special eficienţei şi portabilităţii crescute a unor astfel de programe.

Datorită acestor calităţi incontestabile, limbajul C a devenit limbaj de vază şi pentru programarea aplicaţiilor de timp real.

)